contact us

Use the form on the right to contact us.

You can edit the text in this area, and change where the contact form on the right submits to, by entering edit mode using the modes on the bottom right.


010391 Bucharest
Romania

+1 (650) 284 0431

Consultanță în comunicare, programe de training și executive coaching pentru lideri care vor să se înțeleagă mai bine pe sine și să-i inspire pe cei din jur.  Cu Dragoș Bucurenci și partenerii săi.

Bill Clinton – de la huiduială la oratorie

Blog

Blog-ul Khastalia, companie care oferă consultanță în comunicare, programe de training și executive coaching pentru lideri care vor să se înțeleagă mai bine pe sine și să-i inspire pe cei din jur.  Cu Dragoș Bucurenci și partenerii săi.

Bill Clinton – de la huiduială la oratorie

Dragoș Bucurenci

Evoluția lui Bill Clinton ca orator, "from zero to hero", cum spun americanii, dovedește că arta vorbitului în public este ceva care se învață, dar care cere răbdare și multă muncă.

Nu multă lume își mai aduce aminte una dintre primele ieșiri pe scena națională ale lui Bill Clinton. Era la Convenția Democrată din 1988. Tânărul guvernator începuse deja să fie cunoscut în afara Arkansas-ului, dar până la Casa Albă mai era cale lungă. Dornic de afirmare, Clinton a acceptat invitația de a ține discursul de nominalizare a guvernatorului Michael Dukakis ca reprezentant al democraților în cursa pentru Casa Albă.

Discursul urma să fie televizat în întreaga Americă - oportunitatea era foarte mare. Astfel de discursuri pot transforma în numai câteva minute un politician cunoscut doar pe plan local într-o vedetă națională (o apariție similară, 16 ani mai târziu, avea să-l transforme pe Barack Obama dintr-un cvasi-anonim într-un erou național).

Numai că Bill Clinton a ratat această șansă. Discursul lui ar fi trebuit să țină 5-10 minute, iar guvernatorul a vorbit peste o jumătate de oră, până când delegații au început să-l huiduie și să strige "Îl vrem pe Dukakis!". În loc să-și scurteze alocuțiunea, Clinton a făcut cel mai prost lucru pe care un vorbitor îl poate face într-o astfel de situație: a ignorat publicul și a continuat impasibil să citească plicticoșenia de discurs.

Momentele greu de urmărit de către oricine a vorbit vreodată în public (și care nu și-ar dori să fi fost în locul lui Clinton) au loc după minutul 27:30: zâmbetul devine grimasă, apoi vorbitorul se pierde complet, se întrerupe de mai multe ori și, dacă cineva care vedea asta la televizor mai avea vreun dubiu că ceea ce se aude sunt huiduieli, expresia de pe fața guvernatorului nu mai lasă nicio îndoială asupra acestui lucru.

Nu-i doresc nici celui mai antipatic dintre detractorii mei să pățească ceea ce i se întâmplă lui Clinton la sfârșitul discursului. La minutul 32:13, când spune "În încheiere", stadionul explodează în urale prelungi...

Mai jos, înregistrarea integrală a discursului:

Și amintirea senatorului Tom Harkin, care a fost acolo:

Numai că acest început cu stângul nu l-a împiedicat pe Bill Clinton să ajungă unul dintre cei mai buni oratori din America și din lume.

13 ani mai târziu, la Casa Albă, președintele proaspăt ales George W. Bush i-a cerut predecesorului său Bill Clinton să-i dea câteva sfaturi pentru a ține discursuri mai bune:

Cu tot respectul, i-a spus Bush lui Clinton, pe vremuri nu erai vreun mare orator. Dar acum ești!
— "The Presidents’ Club: Inside the World’s Most Exclusive Fraternity” by TIME Magazine’s Nancy Gibbs & Michael Duffy.

Evoluția lui Bill Clinton, de la huiduielile din 1988 la cel mai bine plătit vorbitor din America zilelor noastre (tariful lui este $200,000 pe discurs), este o lecție pentru toți cei care vor să țină discursuri mai bune: marii oratori sunt făcuți, nu născuți.